Învestirea unui nou cabinet aduce multă bucurie în viața personală a celor numiți, speranță în inimile celor care sunt implicați în domeniul respectiv și dezinteres în cotidianul omului de rând. Oricum ar fi, finalul de mandat aduce simțirile la numitor comun pentru toată lumea, și anume, dezamăgire totală.
Prin decret prezidențial, noua paradigmă a schimbării constatăm că este stabilitatea. Se face atâta tam-tam cu această stabilitate de parcă ar trebui să rămânem cu toții răstigniți de admirație că banalul a fost sanctificat, iar dezideratele unei economii moderne, precum bunăstarea, dezvoltarea, competitivitatea și progresul, sunt ținte false ale unor ignoranți care nu înțeleg profunzimea gândirii strategice pas cu pas.
La urma urmelor, în China, Rusia, Belarus, Coreea de Nord și alte regimuri totalitare, stabilitatea este ridicată de decenii la rând la rang de politică de stat. În contrast, în țări precum Italia, Israel, Belgia…
